luni, 2 iunie 2008

Cultura emo ucide ...


O nouă dramă petrecută în rândul adolescenţilor atrage atenţia asupra unui adevăr periculos: tot mai mulţi dintre ei îşi pun capăt zilelor cum se lovesc de prima problemă serioasă în viaţă.
Si iata ca se intampla ..se intampla tot mai des sa auzim cum tinerii din ziua de azi , persoane de varsta noastra care se afla la inceputul vietii , fac acest pas gresit de a-si lua viata . Intrebarea cea mai frecventa este de ce? Cei mai multi considera ca viata aceasta nu-si are rostul. Cele mai dese motive sunt considerate a fi faptul ca nu se pot integra intr-un grup , faptul ca acestia considera ca nu sunt intelesi de societatea in care traiesc, sau considera ca viata lor este cea mai grea, ca numai ei au probleme, postandu-se mereu in postura de victima . Insa ce se intampla cu cei care chiar au probleme adevarate..si care totusi nu se plang si continua sa lupte , cei pentru care viata are un rost, pentru care merita traita. Acesti oameni ar trebuii sa fie un exemplu pentru noi toti , un exemplu de forta interioara ...oricat de inalt ar fi muntele , nu exista niciunul necucerit.
Albert Camus considera ca "Inainte de a i se da omului fericirea i se da mai intai senzatia de durere...cu cat mai multa durere va putea suporta pastrand iubirea in suflet,cu atat mai multa fericire va putea el sa primeasca" . Fara nefericire , fara suparari , fara tristete , fara obstacole la unii mai mari la altii mai mici , nu putem avea parte de fericire ...
Asa ca pana la urma asta e viata , dar nu trebuie sa uitam ca este cel mai pretios dar , pe care trebuie sa-l savuram pana in ultima clipa...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Pentru toti acei adulti de 13 ani care pana la varsta asta au trecut evident prin mari incercari ale vietii,pentru toti acesti puberi care pana la pubertate au trait viata acea grea,urata,ingrozitoare care te face sa-ti iei venele,pentru toti emo-istii pe care viata ii ia la palme(sau daca nu i-a luat inca la palme atunci ar fi cazul),pentru acesti suferinzi care traiesc profund si pe care ii doare atat de tare,pentru adeptii pseudo-“culturii” emo care se taie/isi taie/si-o taie am un mesaj: sunteti penibili,lame,varza,vai de voi,aoleu ,ma sperii cand va vad! Dragii mosului,pentru voi viata este intradevar neagra si urata pentru ca nu v-a daruit decat 2-3 neuroni,pentru voi viata este formata intradevar 99% din suferinta pentru ca prostia doare. Scumpi puberi frustrati depresia este o boala care se trateaza.Incercati la psiholog,incercati antidepresive,incercati xanax.Si sunt convins ca durerile vietii voastre,dureri nemarginite desigur acumulate in cei 13 ani de existent, vor trece,iar atunci cand veti avea 40 de ani ( daca nu va taiati de tot pana atunci) veti rade cu curu’ de voi asa cum fac si eu acuma.
Le multumesc emo-istilor ca datorita vietii lor dark si deep,o lumineaza pe a mea daruindu-mi in fiecare zi un motiv sa rad cu lacrimi. Durerea vostra ma misca!

Anonim spunea...

singurul care are nevoie de un psiholog eshti tu...
nu potzi vorbi atunci cind defapt nu shtii despre ce vorbeshti...shi totzi cretinii care shtiu ka copii emo neaparat ishi taie venele decetziva la draq...de asta ishi taie venele caci retardatzii ca tn nu pot tacea,este un stil propriu de viatza...lumea asta simpla e atit de idioata fiind capabila doar sa arunce cuvinte fara sens...mai lasatzine in pace...este la fel de greu shi fara voi...