Fat Frumos dintre borduri..

A fost odata ca in povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
O prea frumoasa fata

N-avea nume n-avea data,
Ci doar un castel vrajit
Astepta nerabdatoare
Ziua mare de petit

O vin, o vin odorul meu
De ia-ma din castelu meu
O vin , o vin te rog de graba
Ca simt ca mor de atata treaba

P-un cal alb printul veni
O salvase si fugi
Si o duse in lumea mare
S-o iubeasca cat de tare

Dar cum asta nu-i poveste
Cu sfarsit fermecator
Printul nu stiu ce are
Si-o trata ca p-un covor

El cu sabia cea mare
O ameninta mereu
Dar printesa iubitoare
Il ierta mereu , mereu

Pana in ziua cea din urma
Cand printesa de mult satula
Se gandi sa isi ia zboru
Sa isi pararesca odoru

Desi dragoste era
Printul inca incerca
Sa o intoarca indarat
Dar printesa fiind satula
Ii daduse una in gura

Printul vazand riposta
Palosul si-l scoase indata
Printesa neajutorata
Oh ce chin ce dor ce jale..

Intr-un final ea pleca
Se duse vazand cu ochii

Fat Frumos baiat de crai
O intalni pe un alai
Ii placu de indata fata
Se duse si-o lua cu japca

Fetei ii placea un pic
Cum o invata amorul
Insa era speriata
Ca o sa vina si-o sa o bata
Printul cel nefericit
Ce intr-un final a murit

Si uite asa se termina
Fata vesele cu craiul
O iubea si o respecta
El pe viata o avea..

Ca asa e pe la noi cine nu stie sa aprecieze ce nu are, si raneste persoana draga..ajunge sa priveasca la altii