De ce ne schimbam atunci cand contextul din jurul nostru se schimba? De ce ne schimbam atunci cand situatiile se schimba..de ce ne schimbam uneori radical ?
De ce din adolescentii cei indrazneti si plini de viata ajungem niste parinti mult prea obsedati de disciplina, cand tocmai noi nu am reprezentat modelul elevului si al copilului model ?
De ce unii oameni se schimba odata cu schimbarea statutului social ? Urasc oamenii care uita de unde au plecat, si ii trateaza pe ceilalti de sus, uitand faptul ca poate in tinerete ei erau batjocoriti de toti ..uitand felul in care se simteau atunci ..si facand exact pe dos principiului "daca o sa ajung mare o sa ma port frumos cu toata lumea". Unde se duce principiul asta?
"Cand o sa ajung mare am sa-mi inteleg copilul " , si ajungem in situatia cand ne certam copilul pentru orice , uitand ce nebuni am fost odata, uitand ce prostii faceam si noi ..
Asa ca mi-am lasat gand in amintirea mea, sa nu uit niciodata de unde am plecat oriunde as ajunge si oricat de sus as fi , si sa nu uit niciodata cum am fost . Nu vreau sa ma schimb, nu vreau sa ma conformez rutinei , vreau sa raman vesnicul adolescent rebel , care doreste schimbare, care uraste monotonia..nu vreau sa ajung intr-un tipar ...vreau sa raman plina de viata, vreau in continuare sa sper , sa-mi fac planuri marete..vreau sa visez , sa cred inca in aceste vise..vreau sa nu-mi pierd sufletul de copil in aceasta lume ucigatoare de spirit ...
Sper ca peste cativa ani sa nu uit acest gand..si sa-mi amintesc ca la granita dintre adolescent si adult mi-am promis ceva...ca nu am sa ma schimb..
"Copilaria.Singurul paradis pierdut"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu